Cartea: Exerciţii de AUTOVINDECARE este destinată celor care au avut o decepţie în dragoste, au pierdut pe cineva drag sau au un caracter pesimist pe care vor să-l schimbe.
- “Am avut o căsnicie bună timp de câteva decenii,
dar într-o bună zi am început să realizez că drumurile noastre au destinaţii diferite.“
- “Sunt văduvă. Mi-a murit soţul. Nu credeam că o să fie atât de greu!”
- “M-am despărţit de iubita mea. Aveam 4 ani de când eram împreună.
Acum sufăr şi nu mă mai recunosc, nici eu pe mine.”
- “Prietenilor mei le merge foarte bine, iar eu mereu am ghinion.
Aş vrea şi eu norocul lor”
Problemele pot continua la infinit! Omul trebuie să fie o stâncă puternică în bătaia valurilor înverşunate. Valurile se vor calma odată cu venirea timpului frumos, iar stânca câştigă apriga luptă! Şi după ce o usucă soarele, va străluci şi mai tare.
DACĂ AI PROBLEME,
NU ÎNCETA SĂ CAUŢI SOLUŢII!
Oamenii înfăptuiesc adevărate miracole.
Oamenii înfăptuiesc adevărate miracole.
Toţi oamenii au la un moment dat o cumpănă în viaţa lor. Unii le-au depăşit cum au ştiut ei mai bine, alţii au apelat la diverse activităţi spirituale, dar există şi acea categorie de oameni nehotărâţi care trec chiar acum prin momente dificile şi ar avea nevoie de o cale, iar aceste rânduri aduc o perspectivă nouă, o opţiune în plus, un sprijin emoţional dar şi un altfel de înţeles al sinelui. O vorbă veche spune: “ Dacă tu nu te ajuţi, atunci cine vrei să te ajute?”. Scopul meu este ca tu să conştientizezi timpul petrecut cu tine şi să-l dirijezi voit prin exerciţii de autovindecare pentru redobândirea liniştii sufleteşti. Sunt foarte multe acţiuni pe care le faci inconştient zilnic, iar odată cu aflarea acestor informaţii este probabil să le acorzi o atenţie sporită. În general le putem depista în acţiunile monotonice. Deoarece eşti inundat de probleme gândurile te fură constant: “ Închid uşa la casă, iar pe drum nu-mi amintesc dacă am închis sau nu, cu cheia”. Genul acesta de întâmplări se petrec adesea în viaţa oricui, dar niciodată întâmplător. Creierul îţi atrage atenţia că trebuie să fii mai conştient cu privire la acţiunile tale. La început îţi este mai greu, însă şi a fi conştient de fiecare acţiune devine tot o monotonie, şi trebuie creată măcar cu acele lucruri care contează, care pot atrage după sine şi consecinţe grave: “Am uitat aragazul deschis şi era să murim.”
Pe lângă faptul că ai o problemă interioară mai vine şi stresul de zi cu zi care îţi îngreunează bagajul emoţional. Mulţi oameni spun: “Nu ştii niciodată ce-ţi rezervă viaţa!” de fapt atunci când ai impresia că ai pierdut totul, e posibil să găseşti o comoară înzecită ca valoare cu cea pierdută. Tot ce trebuie să faci este să o cauţi, dar în cazuri excepţionale te poţi chiar împiedica de ea şi nici măcar Dumnezeu nu te poate obliga să ţi-o atribui dacă nu simţi asta. Şi că tot am vorbit de Dumnezeu, nici măcar nu mai contează dacă există sau nu, deoarece dincolo de acest mister veşnic prin care trecem toţi în viaţă: “ Doamne dacă exişti fă o minune!” sau cum spuneam şi eu pe la vârsta de 7 ani: “ Doamne dacă exişti dă apă caldă să pot face baie!”, iar prin adolescenţă: “Doamne dacă exişti fă-o pe ea să mă iubească iar”. Vezi tu, necesitatea comunicării cu Dumnezeu există în permanenţă raportată la cerinţele individului. Dar conform zicalei: “ Nu tot ce zboară se mănancă”, hai să lămurim câteva aspecte simple; deşi vorbeşti cu Dumnezeu, în primul rând vorbeşti cu tine şi e uşor de demonstrat, deoarece tu eşti singurul care ştii tot ce i-ai mărturisit. Se spune că: “Dumnezeu e în fiecare din noi, iar noi suntem fiecare câte o bucăţică din Dumnezeu.” prin urmare dacă noi toţi suntem un Dumnezeu întreg, asta înseamnă că fiecare din noi are o bucăţică din puterea Lui. Dar ţine de tine dacă vrei să-ţi aprofundezi puterile “divine”. Deşi este încă un tărâm misterios, de un lucru poţi fi sigur, toată puterea divină se află în creierul tău.
