În
GALAXIE există multe entităţi printre care şi Pământul. Terra,
cum i se mai spune, găzduieşte 8,7 milioane de specii. Fiecare
specie are propriul univers, uneori lipsit de o conexiune conştientă
cu celelalte specii, cel puţin din partea anumitor oameni. Şi tot
aşa şi mintea noastră este un univers necunoscut în totalitate.
Se spune că nu ne putem folosi creierul la adevăratul său
potenţial, cu toate astea îl putem controla, iar în demersul spre
autovindecare este esenţială stăpânirea minţii noastre. Cu cât
avem mai mult control asupra creierului nostru, cu atât vindecarea
lui se va produce mai rapid şi mai armonios. Însă dacă nu ne
cunoaşetem funcţiile cu adevărat, cum am putea să ne dominăm
mintea? Imaginează-ţi că intri într-o casă străină şi trebuie
să înveţi încăperile, nu de alta, dar să nu mergi la bucătarie
când te scapi pe tine. Dar pentru a evita astfel de situaţii când
intri într-o casă nouă înveţi mai întâi încăperile, iar dacă
trece prea mult timp îţi creezi iar propria monotonie. Astfel cel
mai simplu mod de a fi conştient de toate acţiunile tale îl poţi
experimenta în locuri noi. Fie că ai probleme sau stresul acumulat
este o povară este recomandat să îţi schimbi mediul pentru a-ţi
reseta simţurile. Mergi în excursie sau în vacanţă măcar o dată
pe an! Mereu ne căutăm motive: “
Aş merge pentru ăsta micu' la mare”.
Greşit! Mergi în primul rând pentru tine, iar ca efect colateral
beneficiază şi copilul de acea vacanţă. Nu spun că nu faci
sacrificii pentru copilul tău, însă trebuie să faci şi pentru
tine. Ce vreau să spun mai exact e că organismul tău are nevoie de
cel puţin o vacanţă pe an pentru a nu se îmbolnăvi. Iar dacă
banii constituie o problemă, nu spune nimeni că trebuie să
cheltuii mii de euro: “
Te întinzi cât ţi-e plapuma!”; din
păcate unii oameni nu au parte de cea mai bună educaţie în sensul
ăsta, dar în ziua de azi informaţia nu mai este ţinută sub
cheie. E adevărat că necesităţile primare sunt prioritare, însă
dacă reuşeşti să ţi le îndeăplineşti, orice sacrificiu pentru
o excursie sau o vacanţă se merită din plin! După ce vii te vei
simţi eliberat de tot stresul cumulat până atunci şi o poţi lua
de la capăt cu un aer proaspăt în piept.
Am scris acest concept din necesitate. Sunt înconjurat de probleme: ale rudelor, ale prietenilor şi inclusiv ale mele. Însă ceea ce am înţeles e că există "boli" ce nu pot fi tratate cu pastile, iar în astfel de cazuri ne putem autovindeca.
DACĂ AI PROBLEME, NU ÎNCETA SĂ CAUŢI SOLUŢII!
Cartea: Exerciţii de AUTOVINDECARE este destinată celor care au avut o decepţie în dragoste, au pierdut pe cineva drag sau au un caracter pesimist pe care vor să-l schimbe.
- “Am avut o căsnicie bună timp de câteva decenii,
dar într-o bună zi am început să realizez că drumurile noastre au destinaţii diferite.“
- “Sunt văduvă. Mi-a murit soţul. Nu credeam că o să fie atât de greu!”
- “M-am despărţit de iubita mea. Aveam 4 ani de când eram împreună.
Acum sufăr şi nu mă mai recunosc, nici eu pe mine.”
- “Prietenilor mei le merge foarte bine, iar eu mereu am ghinion.
Aş vrea şi eu norocul lor”
Problemele pot continua la infinit! Omul trebuie să fie o stâncă puternică în bătaia valurilor înverşunate. Valurile se vor calma odată cu venirea timpului frumos, iar stânca câştigă apriga luptă! Şi după ce o usucă soarele, va străluci şi mai tare.
DACĂ AI PROBLEME,
NU ÎNCETA SĂ CAUŢI SOLUŢII!
Oamenii înfăptuiesc adevărate miracole.
Oamenii înfăptuiesc adevărate miracole.
Toţi oamenii au la un moment dat o cumpănă în viaţa lor. Unii le-au depăşit cum au ştiut ei mai bine, alţii au apelat la diverse activităţi spirituale, dar există şi acea categorie de oameni nehotărâţi care trec chiar acum prin momente dificile şi ar avea nevoie de o cale, iar aceste rânduri aduc o perspectivă nouă, o opţiune în plus, un sprijin emoţional dar şi un altfel de înţeles al sinelui. O vorbă veche spune: “ Dacă tu nu te ajuţi, atunci cine vrei să te ajute?”. Scopul meu este ca tu să conştientizezi timpul petrecut cu tine şi să-l dirijezi voit prin exerciţii de autovindecare pentru redobândirea liniştii sufleteşti. Sunt foarte multe acţiuni pe care le faci inconştient zilnic, iar odată cu aflarea acestor informaţii este probabil să le acorzi o atenţie sporită. În general le putem depista în acţiunile monotonice. Deoarece eşti inundat de probleme gândurile te fură constant: “ Închid uşa la casă, iar pe drum nu-mi amintesc dacă am închis sau nu, cu cheia”. Genul acesta de întâmplări se petrec adesea în viaţa oricui, dar niciodată întâmplător. Creierul îţi atrage atenţia că trebuie să fii mai conştient cu privire la acţiunile tale. La început îţi este mai greu, însă şi a fi conştient de fiecare acţiune devine tot o monotonie, şi trebuie creată măcar cu acele lucruri care contează, care pot atrage după sine şi consecinţe grave: “Am uitat aragazul deschis şi era să murim.”
Pe lângă faptul că ai o problemă interioară mai vine şi stresul de zi cu zi care îţi îngreunează bagajul emoţional. Mulţi oameni spun: “Nu ştii niciodată ce-ţi rezervă viaţa!” de fapt atunci când ai impresia că ai pierdut totul, e posibil să găseşti o comoară înzecită ca valoare cu cea pierdută. Tot ce trebuie să faci este să o cauţi, dar în cazuri excepţionale te poţi chiar împiedica de ea şi nici măcar Dumnezeu nu te poate obliga să ţi-o atribui dacă nu simţi asta. Şi că tot am vorbit de Dumnezeu, nici măcar nu mai contează dacă există sau nu, deoarece dincolo de acest mister veşnic prin care trecem toţi în viaţă: “ Doamne dacă exişti fă o minune!” sau cum spuneam şi eu pe la vârsta de 7 ani: “ Doamne dacă exişti dă apă caldă să pot face baie!”, iar prin adolescenţă: “Doamne dacă exişti fă-o pe ea să mă iubească iar”. Vezi tu, necesitatea comunicării cu Dumnezeu există în permanenţă raportată la cerinţele individului. Dar conform zicalei: “ Nu tot ce zboară se mănancă”, hai să lămurim câteva aspecte simple; deşi vorbeşti cu Dumnezeu, în primul rând vorbeşti cu tine şi e uşor de demonstrat, deoarece tu eşti singurul care ştii tot ce i-ai mărturisit. Se spune că: “Dumnezeu e în fiecare din noi, iar noi suntem fiecare câte o bucăţică din Dumnezeu.” prin urmare dacă noi toţi suntem un Dumnezeu întreg, asta înseamnă că fiecare din noi are o bucăţică din puterea Lui. Dar ţine de tine dacă vrei să-ţi aprofundezi puterile “divine”. Deşi este încă un tărâm misterios, de un lucru poţi fi sigur, toată puterea divină se află în creierul tău.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


